, argumentări, s.f. Acțiunea de a argumenta și rezultatul ei; totalitatea argumentelor aduse în sprijinul unei afirmații; argumentație. – V. argumenta.
s. f., g.-d. art. argumentării; pl. argumentări
s.f. Acțiunea de a argumenta și rezultatul ei; totalitatea argumentelor aduse pentru a dovedi ceva; argumentație. [< argumenta].
, argumentez, vb. I. Tranz. A susține, a întări, a dovedi, a demonstra ceva cu argumente. – Din fr. argumenter, lat. argumentari.
vb., ind. prez. 1 sg. argumentéz, 3 sg. și pl. argumenteáză
intranz. A dovedi prin argumente. /<lat. argumentari, fr. argumenter
vb. I. intr. A dovedi, a demonstra, a întări prin argumente. [Cf. fr. argumenter, lat. argumentari].