, argumentez, vb. I. Tranz. A susține, a întări, a dovedi, a demonstra ceva cu argumente. – Din fr. argumenter, lat. argumentari.
vb., ind. prez. 1 sg. argumentéz, 3 sg. și pl. argumenteáză
intranz. A dovedi prin argumente. /<lat. argumentari, fr. argumenter
vb. I. intr. A dovedi, a demonstra, a întări prin argumente. [Cf. fr. argumenter, lat. argumentari].
, argumentații, s.f. Argumentare. [Var.: (înv.) argumentațiúne s.f.] – Din fr. argumentation, lat. argumentatio, -onis.
s. f. (sil. -ți-e), art. argumentáția (sil. -ți-a), g.-d. art. argumentáției; pl. argumentáții, art. argumentáțiile (sil. -ți-i-)
f. Totalitate de argumente aduse pentru a demonstra ceva. [G.-D. argumentației] /<lat. argumentatio, ~onis, fr. argumentation
s.f. Argumentare. [Gen. -iei, var. argumentațiune s.f. / cf. fr. argumentation, lat. argumentatio].
s. f. totalitatea argumentelor aduse pentru a dovedi ceva. (< fr. argumentation, lat. argumentatio)