definiția arhaice definiție dex

, -Ă, arhaici, -ce, adj., s.n. 1. Adj. Care aparține sau este caracteristic unor vremuri extrem de îndepărtate din trecut. ♦ (Despre cuvinte, expresii, construcții etc.) Foarte vechi, ieșit de mult din uz. 2. S.n. Cea mai veche eră geologică. ♦ (Adjectival) Care aparține arhaicului (2), privitor la arhaic. Roci arhaice. [Pr.: -ha-ic] – Din fr. archaïque.

adj., s. 1. adj. primitiv, străvechi, vechi. (Civilizații ~.) 2. adj. v. vechi. 3. adj. v. învechit. 4. s. (GEOL.) arheian, azoic.

≠ neologic

adj. m. (sil. -ha-ic), pl. arháici; f. sg. arháică, pl. arháice

s. n. (sil. -ha-ic)

1) Care ține de trecutul (foarte) îndepărtat; care este dintr-o epocă (foarte) îndepărtată. 2) (despre cuvinte, expresii, construcții etc.) Care era folosit într-o epocă îndepărtată; ieșit din uzul curent; învechit. [Sil. -ha-ic] /<fr. archaïque

adj. – Foarte vechi. Fr. archaïque. – Der. arhaism, s.n. Pronunțarea este cea din ngr.

adj. Străvechi, foarte vechi, dintr-o epocă foarte îndepărtată. ♢ Perioadă arhaică (și s.n.) = prima perioadă (sistem) a precambrianului. ♦ (Despre cuvinte, expresii) Care nu mai este folosit în limba contemporană; învechit; ieșit din uz. [Pron. -ha-ic. / < fr. archaïque, cf. gr. archaios – vechi].

I. adj. străvechi, dintr-o epocă îndepărtată. ♢ (despre cuvinte, expresii) învechit; ieșit din uz. II. adj., s. n. (din) prima perioadă a precambrianului; arheian, azoic. (< fr. archaïque, gr. arkhaikos)