Element de compunere care servește la formarea unor substantive, cărora le dă sens de superioritate, și la formarea unor adjective, cărora le dă sens superlativ. – Din fr., lat. archi-.
- Prefix care exprimă ideea de superlativ. A intrat direct din ngr., prin intermediul terminologiei bisericești: arhidiacon, arhiepiscop, arhierarh, arhiereu. Același fonetism propriu ngr. s-a păstrat apoi pentru termenii introduși din fr.: arhiduce, arhitect, arhitravă. În articolele următoare sînt menționate acele cuvinte compuse cu arhi- al cărui al doilea element nu are existență independentă în rom.
Element prim de compunere savantă care înseamnă „foarte” și dă substantivelor un sens de superioritate, iar adjectivelor un sens superlativ. [Scris și archi-. / < fr., lat. archi- < gr. archein – a comanda, a porunci].