, arhitecți, -te, s.m. și f. Specialist în arhitectură. – Din fr. architecte, lat. architectus.
s. (înv.) arhitecton, arhitector, maimar, maimarbașa. (~ul unui palat.)
s. m., pl. arhitécți
m. și f. Specialist în arhitectură. /<fr. architecte, lat. architectus
s.m. – Specialist în știința și arta de a proiecta și construi clădiri. Fr. architecte, și înainte (sec. XVIII) din gr. ἀρχιτέϰτων (Gáldi 153). – Der. (din fr.) arhitectonic, adj.; arhitectonie, s.f. (înv., arhitectură); arhitectură, s.f.; arhitectural, adj.
s.m. și f. Specialist în proiectarea planurilor (și a devizelor) de construire a clădirilor. [< fr. architecte, cf. lat. architectus, gr. architekton – constructor].
s. m. f. 1. specialist în arhitectură (1). 2. (fig.) creator al unei concepții privind relațiile politice interstatale. (< fr. architecte, lat. architectus, gr. arkhitekton)
s. f., pl. arhitécte