s.m. (Înv.) Titlu de politețe cu care se adresa cineva unui boier. [Var.: árhonda s.m.] – Din ngr. árhon, árhondas.
s.m. – (Înv.) Boier. – Var. arhonda. Ngr. ἄρχων, gen. ἄρχοντας (Gáldi 154). Sec. XVIII. S-a aflat în concurență cu neol. arhonte, s.m., arhontat, s.n. (arhontat), din fr. Astăzi ieșit din uz, a fost titlu de politețe în epoca fanarioților, ca chir. – Der. arhonie, s.f. (noblețe); arhondar, s.m. (călugăr care răspundea de primirea călătorilor), din ngr. ἀρχοντάρης (sec. XVIII); arhondăreasă, s.f. (călugăriță care răspundea de primirea călătorilor); arhondaric, s.n. (salon destinat călătorilor, în mănăstiri), din ngr. ἀρχον-ταρίϰι; arhondărie, s.f. (salon de primire în mănăstiri); arhondologie, s.f. (heraldică), din ngr. ἀρχοντολογία; arhondologiu, s.n. (carte a boierilor).