Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția armonicii definiție dex
armonicii
găsește rime pentru
armonicii
Cuvinte apropiate:
armonici
a cânta la armonică
expr. (
tox
.)
a
inhala
vapori
de
heroină
de pe o
folie
de
aluminiu
încălzită
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia armonicii
ARMÓNIC, -Ă,
armonici
, -ce,
adj., s.f.
1.
Adj.
Bazat
pe
principiile
armoniei
1
.
2.
S.f. (Fiz.)
Vibrație
care
însoțește
vibrația
fundamentală
de
același
tip
și care se
produce
cu o
frecvență
egală
cu un
multiplu
întreg
al
frecvenței
vibrației
fundamentale
. – Din fr.
harmonique,
lat.
harmonicus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia armonicii
ARMÓNIC, -Ă,
armonici
, -ce,
adj., s.f.
1.
Adj.
Bazat
pe
principiile
armoniei
1
.
2.
S.f. (Fiz.)
Vibrație
care
însoțește
vibrația
fundamentală
de
același
tip
și care se
produce
cu o
frecvență
egală
cu un
multiplu
întreg
al
frecvenței
vibrației
fundamentale
. – Din fr.
harmonique,
lat.
harmonicus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia armonicii
ARMÓNIC
adj.
(
MAT
., FIZ.)
sinusoidal
.
(
Mărime
periodică
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia armonicii
ARMÓNIC
adj.
(
MAT
., FIZ.)
sinusoidal
.
(
Mărime
periodică
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia armonicii
armónic
adj. m., pl.
armónici
;
f. sg.
armónică
;
pl.
armónice
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia armonicii
armónic
adj. m., pl.
armónici
;
f. sg.
armónică
;
pl.
armónice
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia armonicii
ARMÓNI//C ~că (~ci, ~ce)
Care ține de
armonie
;
propriu
armoniei
. /<fr.
harmonique
, lat.
harmonicus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia armonicii
ARMÓNI//C ~că (~ci, ~ce)
Care ține de
armonie
;
propriu
armoniei
. /<fr.
harmonique
, lat.
harmonicus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia armonicii
ARMÓNIC, -Ă
adj.
Armonios
. //
s.f.pl.
Sunete
accesorii
a
căror
frecvență
reprezintă
un
multiplu
al
numărului
de
vibrații
pe
secundă
ale
sunetului
fundamental
. [Cf. it.
armonico
, fr.
harmonique
, lat.
harmonicus
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia armonicii
ARMÓNIC, -Ă
adj.
Armonios
. //
s.f.pl.
Sunete
accesorii
a
căror
frecvență
reprezintă
un
multiplu
al
numărului
de
vibrații
pe
secundă
ale
sunetului
fundamental
. [Cf. it.
armonico
, fr.
harmonique
, lat.
harmonicus
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia armonicii
ARMÓNIC, -Ă
adj.
bazat
pe
principiile
armoniei
;
armonios
. o
sunete
če (și s. f.) =
sunete
de
diferite
înălțimi
, a
căror
frecvență
reprezintă
un
multiplu
întreg
al unei
frecvențe
fundamentale
;
oscilație
~
ă
=
oscilație
a unei
mărimi
care
variază
periodic
după
anumite
legi
; (
mat
.)
diviziune
~
ă
=
ansamblu
de
patru
puncte
coliniare
, din care
două
împart
segmentul
celorlalte
două
în
același
raport
. (< fr.
harmonique
, lat.
harmonicus
, gr.
harmonikos
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia armonicii
ARMÓNICĂ
,
armonici
, s.f.
Acordeon
de
dimensiuni
mai
reduse
,
acționat
prin
intermediul
butoanelor
; (
reg
.)
armonie
2
. ♢ Expr.
A (se)
face
armonică
= a (se)
turti
. ♦
Armonică
(de
gură
)
=
muzicuță
(de
gură
). – Din germ. [Zieh]
harmonika
, it.
armonica
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia armonicii
ARMÓNICĂ
s.
(MUZ.)
muzicuță
, (
rar
)
eolină
.
(
Cântă
la ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia armonicii
armónică
(fiz., muz.) s. f., g.-d.
art
.
armónicii;
pl.
armónici
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia armonicii
ARMÓNI//CĂ ~ci
f.
Instrument
muzical
asemănător
cu
acordeonul
,
dar
de
dimensiuni
mai
mici
,
acționat
de
butoane
. ♢
~ de
gură
muzicuță
. ♢
A (se)
face
~
a (se)
încreți
; a (se)
turti
. /<germ. [Zeih]
harmonika
, it.
armonica
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia armonicii
ARMÓNICĂ
s.f.
1.
Acordeon
de
dimensiuni
reduse
acționat
de
butoane
. ♦
Muzicuță
(de
gură
).
2.
Mufă
de
dilatație
cu
pereți
ondulați
,
montată
la
conducte
, prin care
circulă
fluide
de
temperatură
înaltă
.
3.
(
Fiz.
)
Oscilație
de
frecvență
egală
cu un
multiplu
întreg
al
frecvenței
fundamentale
a unui
sistem
oscilant
. [
Gen
.
-
cii
. / cf. it.
armonica
, germ.
Harmonika
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia armonicii
ARMÓNICĂ
s. f.
1.
instrument
muzical
portativ
cu
ancii
metalice
, în care
sunetul
este
produs
prin
vibrația
unei
coloane
de
aer
cu un
burduf
manevrat
manual
. 2.
muzicuță
(de
gură
). (< germ.
Harmonika
, it.
armonica
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia armonicii
armonică,
armonici
s.f.
aparat
radio
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia armonicii
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK