, aromate, s.n. (Rar) Mirodenie. – Din sl. aromatŭ, ngr. ároma, arómatos, (modern și) fr. aromate.
, aromați, -te, adj. Care are aromă, cu aromă; aromatic, binemirositor, parfumat (1). – Aromă + suf. -at.
n. Substanță cu miros puternic, plăcut; mirodenie. /<sl. aromatu, ngr. ároma, arómatos, fr. aromate
adj. Cu aromă. // s.n. (La pl.) Substanțe vegetale răspânditoare de aromă; mirodenii. [< it. aroma, cf. lat., gr. aroma].
s. n. substanță care răspândește o aromă; mirodenie. (< fr. aromate, lat. aromatum)