, arsenale, s.n. 1. Întreprindere sau clădire în care se repară (eventual se și fabrică și se depozitează) armament. 2. (Adesea fig.) Totalitatea mijloacelor de luptă. ♦ Fig. Totalitatea mijloacelor de care se servește cineva într-o acțiune, în exercitarea unei profesiuni etc. Arsenalul cercetătorului. – Din fr. arsenal.
n. 1) Întreprindere în care se produce, se repară sau se depozitează armament. 2) fig. Totalitate de mijloace și de posibilități de care dispune cineva în realizarea unui scop sau în practicarea unei profesii. /<fr. arsenal, germ. Arsenal
s.n. – 1. Întreprindere sau clădire unde se repară armament. – 2. Totalitatea mijloacelor de luptă. – Var. (înv.) arsana. Arab. dār-sina‘a (› sp. dársena), de unde ngr. ἀρσηνάλης, it. arsenale, fr. arsenal (› rom.). Var. provine din ngr. ἀρσάνα sau ἀρσενᾶς, dublete ale cuvîntului anterior. A existat și un al treilea dublet, tc. tershane, de unde rom. tarsana, tersana, ngr. τερσανᾶς (sec. XVII). Astăzi se folosește numai forma derivată din fr.
s.n. 1. Întreprindere, stabiliment, mai ales cu caracter militar, unde se fabrică, se repară și se depozitează armament etc. 2. (Fig.) Ansamblul mijloacelor de luptă într-un domeniu oarecare. [Pl. -le, -luri. / < fr. arsenal, it. arsenale].
s. n. 1. întreprindere (militară) pentru fabricarea sau repararea armamentului sau munițiilor. 2. (fig.) ansamblul mijloacelor de luptă, de care se servește cineva într-o acțiune, profesie etc. (< fr. arsenal, it. arsenale)