definiția arsitei definiție dex

expr. 1. a-i fi sete. – 2. a dori să consume băuturi alcoolice

, arșițe, s.f. 1. Căldură mare și dogoritoare a soarelui; dogoare, zăduf, caniculă. 2. (Pop.; adesea fig.) Senzație de căldură (și de sete) pe care o are omul bolnav; p.gener. febră, temperatură. [Acc. și: arșíță] – Lat. [calor] *arsicia „care arde”.

, arșițe, s.f. 1. Căldură mare și dogoritoare a soarelui; dogoare, zăduf, caniculă. 2. (Pop.; adesea fig.) Senzație de căldură (și de sete) pe care o are omul bolnav; p.gener. febră, temperatură. [Acc. și: arșíță] – Lat. [calor] *arsicia „care arde”.

s. 1. v. caniculă. 2. v. dogoare.

s. v. călduri, febră, fierbințeală, friguri, temperatură.

s. 1. v. caniculă. 2. v. dogoare.

s. v. călduri, febră, fierbințeală, friguri, temperatură.

s. f., g.-d. art. árșiței; pl. árșițe

s. f., g.-d. art. árșiței; pl. árșițe

f. 1) Căldură puternică specifică zilelor de vară; caniculă. 2) pop. Temperatură ridicată la un bolnav; febră. [G.-D. arșiței] /<lat. arsicia

f. 1) Căldură puternică specifică zilelor de vară; caniculă. 2) pop. Temperatură ridicată la un bolnav; febră. [G.-D. arșiței] /<lat. arsicia

s.f.- 1. Zăduf, căldură mare, dogoare. – 2. Coastă a unui munte expusă la soare, sau de pe care s-au ars copacii pentru a face teren de pășune. – 3. Țînțar (Culex annulatus). Lat. *arsicia, de la ardēre (Pușcariu 129; Candrea-Dens., 80; DAR); cf. it. arsicciare „a usca la soare”, arsiccio „loc ars, arsură”. Cf. arde.

s.f.- 1. Zăduf, căldură mare, dogoare. – 2. Coastă a unui munte expusă la soare, sau de pe care s-au ars copacii pentru a face teren de pășune. – 3. Țînțar (Culex annulatus). Lat. *arsicia, de la ardēre (Pușcariu 129; Candrea-Dens., 80; DAR); cf. it. arsicciare „a usca la soare”, arsiccio „loc ars, arsură”. Cf. arde.