, articulatorii, adj. Care privește articularea sunetelor, care determină articularea sunetelor. – Din fr. articulatoire.
adj. m. [-riu pron. -riu], f. articulatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. articulatórii
adj. Referitor la articulație. [Pron. -riu, pl. -rii. / cf. fr. articulatoire].
adj. referitor la articulație (3). (< fr. articulatoire)