definiția asamblare definiție dex

, asamblări, s.f. Acțiunea de a asambla și rezultatul ei. – V. asambla.

s. asamblaj, fixare, îmbinare, împreunare, montaj, montare, reunire, unire. (~ elementelor unui sistem.)

≠ demontare, dezasamblare

s. f., g.-d. art. asamblării; pl. asamblări

s.f. Acțiunea de a asambla și rezultatul ei. [< asambla].

s.f. 1. Acțiunea de a asambla. 2. (Inform.) Operația de traducere în limbaj de mașină a unui program de către asamblor (2). (din asambla)

, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler.

vb. a fixa, a îmbina, a împreuna, a monta, a reuni, a uni. (~ elementele componente ale unui sistem.)

≠ a demonta, a dezasambla

vb., ind. prez. 1 sg. asambléz, 3 sg. și pl. asambleáză

tranz. (piese, mecanisme etc.) A reuni formând un sistem tehnic. [Sil. -sam-bla] /<fr. assembler

vb. I. tr. A reuni, a îmbina (piese, hărți etc.). [< fr. assembler].

vb. tr. 1. a reuni, a îmbina două sau mai multe piese, segmente. 2. (inform.) a efectua o asamblare. (< fr. assembler)