definiția ascetică definiție dex

s. f., g.-d. art. ascéticii

s.f. Ramură a teologiei care studiază viața și operele marilor asceți creștini. [< fr. ascétique, it. ascetica].

, ascetici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S.f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini. – Din fr. ascétique.

, ascetici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S.f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini. – Din fr. ascétique.

adj., adv. 1. adj. sihăstresc, (rar) pustnicesc, schimnic, schimnicesc, (înv.) sihăstricesc. (Viață ~.) 2. adv. sihăstrește, (înv.) pustnicește, schimnicește. (Trăiește ~.)

adj., adv. 1. adj. sihăstresc, (rar) pustnicesc, schimnic, schimnicesc, (înv.) sihăstricesc. (Viață ~.) 2. adv. sihăstrește, (înv.) pustnicește, schimnicește. (Trăiește ~.)

adj. m., pl. ascétici; f. sg. ascétică, pl. ascétice

adj. m., pl. ascétici; f. sg. ascétică, pl. ascétice

Care ține de ascet; propriu asceților. Viață ~că. /<fr. ascétique

Care ține de ascet; propriu asceților. Viață ~că. /<fr. ascétique

adj. De ascet. [Cf. fr. ascétique, it. ascetico, lat.bis. asceticus].

adj. De ascet. [Cf. fr. ascétique, it. ascetico, lat.bis. asceticus].

I. adj. de ascet. II. s. f. ramură a teologiei care studiază viața și operele marilor asceți creștini. (< fr. ascétique)