s. f., pl. ascomicete
s.f. pl. Clasă de ciuperci cu corpul vegetativ format de obicei din filamente, care se înmulțesc cu spori produși de o ască. – Din fr. ascomycètes.
f. la pl. Clasă de ciuperci care se înmulțesc prin spori produși de ască. /<fr. ascomycetes
s.f.pl. Clasă de ciuperci care se caracterizează prin înmulțirea cu spori produși de o ască; (la sg.) ciupercă din această clasă. [Sg. ascomicetă. / < fr. ascomycètes, cf. gr. askos – sac mic, mykes – ciupercă].
s. f. pl. clasă de ciuperci saprofite sau parazite care se înmulțesc prin spori. (< fr. ascomycétes)
(‹ fr. {i}; {s} gr. askos „burduf” + mykes „ciupercă”) s.f. pl. Clasă de ciuperci saprofite, parazite care trăiesc în simbioză, cu corpul vegetativ format de obicei din filamente; se înmulțește prin spori formați în ască. Unele sînt folositoare (ex. zbîrciogul, drojdia de bere), altele dăunătoate (Sphaerotheca mors-uvae, care provoacă făinarea agrișului și coacăzului).