, ascuțitori, s.f. Unealtă (sau aparat, mașină) cu care se ascut obiecte tăioase, se face vârf la creioane etc. – Ascuți + suf. -toare.
(instrument) s. f., g.-d. art. ascuțitórii; pl. ascuțitóri
f. Unealtă cu care se ascut unele obiecte. [G.-D. ascuțitorii] /a ascuți + suf. ~toare
, ascuțitori, s.m. Persoană specializată în ascuțițul uneltelor tăioase. – Ascuți + suf. -tor.
(persoană) s. m., pl. ascuțitóri
, ascuțitorii, s.f. Atelier sau secție a unei fabrici unde se ascut obiecte tăioase. – Ascuțitor + suf. -ie.
s. f., art. ascuțitoría, g.-d. art. ascuțitoríei; pl. ascuțitoríi, art. ascuțitoríile