ascultători s.f. ureche
, ascultători, -oare, adj., s.m. și f. 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S.m. și f. Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + suf. -ător.
adj., s. 1. adj. bun, cuminte, docil, plecat, supus, (livr.) obedient, (înv.) ascultoi. (Copil ~.) 2. s. auditor, (înv.) auzitor. (Erau în sală numeroși ~.) 3. s. pl. v. asistență.
adj. m., s. m., pl. ascultătóri; f. sg. și pl. ascultătoáre