, ascuțișuri, s.n. Tăiș sau vârf ascuțit al unui obiect. – Ascuți + suf. -iș.
s. v. tăiș.
s. n., pl. ascuțíșuri
n. Parte ascuțită a unui obiect de tăiat; tăiș; buză. /a ascuți + suf. ~iș