definiția asedii definiție dex

, asedii, s.n. Încercuire și atacare cu forțe armate a unui loc întărit, pentru a-l cuceri. ♢ Stare de asediu = regim instituit în unele state, în împrejurări considerate drept excepționale, care constă în suspendarea libertăților democratice și în acordarea unor drepturi speciale poliției, armatei etc. – Din it. assedio.

s. asediere, împresurare, încercuire, înconjurare, (înv.) ocol, (grecism înv.) poliorchie. (~ cetății.)

s. n. [-diu pron. -diu], pl. asédii, art. asédiile (sil. -di-i-)

n. mil. Încercuire cu forțe armate a unei fortificații pentru a o cuceri. ♢ A ridica ~ul a înceta asediul. Stare de ~ regim special de constrângere, impus de împrejurări excepționale, acordând drepturi excesive organelor de poliție și autorităților militare. [Sil. -diu] /<it. assedio

s.n. – Încercuire și atacare a unui loc. It. assedio (sec. XIX). – Der. asedia, vb. (a supune unui asediu); asediator, adj. (care asediază).

s.n. Împresurare cu armată a unui loc întărit pentru a-l cuceri. ♢ Stare de asediu = suspendare a puterii anumitor legi și înlocuirea lor cu un regim special de esență militară. [Pron. -diu, pl. -ii. / < it. assedio].

s. n. încercuire cu forțe armate a unui oraș, a unui loc întărit, pentru a-l cuceri. o stare de ~ = suspendare a puterii anumitor legi și înlocuirea lor cu un regim special de esență militară. (< it. assedio)