, asentimente, s.n. Consimțământ, aprobare, încuviințare dată cuiva pentru a face ceva. ♢ Expr. A fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorința cuiva; a avea aprobarea cuiva într-o acțiune. – Din fr. assentiment.
s. 1. v. încuviințare. 2. v. sufragiu.
s. n., pl. asentiménte
n. Act prin care cineva aderă în mod voluntar la o opinie, la o poziție sau acceptă o propunere; învoire; consimțământ. ♢ A-și da ~ul a consimți; a-și da consimțământul. A fi în ~ul cuiva a proceda în conformitate cu părerea sau cu dorința cuiva. /<fr. assentiment
s.n. Consimțământ voluntar la propunerea, la acțiunea cuiva; învoire, permisiune. ♢ A fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorința cuiva. [Pl. -te. / cf. fr. assentiment].
s. n. consimțământ voluntar la propunerea, în acțiunea cuiva; permisiune. o a fi în ŭl cuiva = a proceda în conformitate cu dorința cuiva. (< fr. assentiment)