, asfixiez, vb. I. Tranz. și refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p.ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier.
vb. a (se) înăbuși, a (se) îneca, a (se) sufoca a (se) sugruma, (înv. și pop.) a (se) năbuși, a (se) năduși, (înv.) a (se) împresura. (Fumul îl ~.)
vb. (sil. -xi-a), ind. prez. 3 sg. și pl. asfixiáză, 1 pl. asfixiém (sil. -xi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. asfixiéze; ger. asfixiínd (sil. -xi-ind)
intranz. A suferi o asfixie; a se înăbuși; a se sufoca. [Sil. -xi-a] /<fr. asphyxier
vb. I. tr. A înăbuși, a sufoca, a provoca moartea cuiva prin asfixie. ♦ refl. A se sufoca. [Pron. -xi-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. [< fr. asphyxier].