, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler.
vb., ind. prez. 1 sg. asibiléz, 3 sg. și pl. asibileáză
intranz. (despre sunete) A căpăta caracterele altei consoane (în special, ale consoanei „S”). /<fr. assibiler, lat. assibilare
vb. I. tr. A da unui sunet caracterele sunetului s. [< fr. assibiler].
vb. tr., refl. a da, a căpăta caracterele unei consoane africate. (< fr. assibiler)