m. Animal domestic din familia calului, dar mai mic decât acesta, cu păr de culoare cenușie, cu capul mare și urechi lungi, cu coamă bogată, folosit ca animal de povară și de tracțiune; măgar. /<lat. asinus
s.m. Măgar. – Var. (înv.) asen, asîn. – Istr. Ǫsir. Lat. ăsĭnus, al cărui rezultat normal a fost ásîn (Pușcariu 135; REW 704; Candrea-Dens., 100; DAR). Cuvînt curent în sec. XVI-XVIII, a fost înlocuit de măgar și reactualizat, deși fără forță, de unii scriitori din sec. XIX, cu forma latinizată. Forma f., asină, s.f. (înv., măgăriță), poate reda direct lat. asĭna, cf. it. asina, sp., port. asna.