s.f. (Med.) 1. Slăbire a contracțiilor inimii. 2. Impr. Insuficiență cardiacă totală. – Din fr. asystolie.
s. f., art. asistolía, g.-d. art. asistolíei
f. med. 1) Stare patologică caracterizată prin stabilirea contracțiilor inimii. 2) Boală care constă în insuficiență cardiacă. /<fr. asystolie
s.f. Slăbire a contracțiilor inimii, mai ales în ultima fază a bolilor cardiace. [Gen. -iei. / < fr. asystolie, cf. gr. a – fără, systole – contracție].