, aștérn, vb. III. 1. Tranz. A întinde un covor, o pânză etc. pe o suprafață. ♦ (Adesea fig.) A (se) împrăștia, a (se) răspândi pe jos, încât să formeze un strat (care se nivelează). 2. Tranz. A pregăti (și a întinde) așternutul sau, p. ext., patul pentru culcare. ♦ A pregăti pe masă toate cele necesare pentru a mânca. 3. Tranz. A scrie, a compune. 4. Refl. și tranz. A (se) întinde (orizontal) pe jos, a (se) culca la pământ. ♦ (Fig.) A se apuca temeinic sau în tihnă de o treabă. ♢ Expr. A se așterne la drum = a porni la drum lung. A se așterne drumului (sau câmpului etc.) = A fugi sau a merge foarte repede. 5. Tranz. A trânti, a culca pe cineva la pământ (printr-o lovitură). ♢ Expr. (Înv.) A așterne (pe cineva) la scară = a întinde (pe cineva) pe jos pentru a-l bate. – Din lat. asternere.
vb. 1. v. culca. 2. v. depune. 3. v. cădea. 4. a așeza, a întinde, a pune. (~ fața de masă.) 5. v. pune. *6. (fam. fig.) a se așeza, a se pune. (Se ~ pe carte, pe învățătură.)
vb. v. arunca, azvârli, culca, dărâma, doborî, întinde, lungi, prăbuși, prăvăli, răsturna, trânti.
tranz. 1) A întinde pe o suprafață. ~ covorul. ~ o pânză. ~ asfalt. 2) (patul) A pregăti pentru culcare, aranjând așternutul. ♢ Cum îți vei așterne așa vei dormi ce acțiuni vei întreprinde așa rezultate vei obține. 3) (masa) A înzestra cu cele necesare pentru a mânca. 4) (gânduri, idei etc.) A exterioriza în scris. 5) A face să se aștearnă. /<lat. asternere
intranz. 1) A se lăsa (pe o suprafață) formând un strat. Frunzele s-au așternut pe sub copaci. 2) (despre ființe) A se întinde pe jos; a se culca la pământ. 3) fig. A se apuca serios de ceva. ~ pe scris. ~ la vorbă. ♢ ~ la drum a porni la drum lung. 4) A se întinde în fața ochilor; a se deschide; a se desfășura. /<lat. asternere
vb. – 1. A întinde, a extinde, a expune. – 2. A pune pe hîrtie, a scrie. – 3. A acoperi. – 4. A da jos, a trînti. – 5. (Refl.) A fugi în goana mare (se construiește cu dat.). – 6. (Refl.) A-și petrece timpul cu cineva. – 7. A face patul. – Mr. așternu, aștearnire, megl. ștern, șterniri, istr. (a)șternu. Lat. asternĕre (Cipariu, Gram., 107; Pușcariu 151; Candrea-Dens., 105; REW 8248; DAR); cf. alb. stron, piem. sterni „a pava”, tess. sterni „a întinde paie pe jos vitelor”, sard. isterriri „a desface snopii”, engad. sterner. – Der. așternut, s.n. (lenjerie de pat; pat).
, așternuturi, s.n. Faptul de a (se) așterne; (concr.) totalitatea obiectelor cu care se pregătește patul (sau locul) pentru dormit; rufărie de pat; pat astfel pregătit. ♢ Expr. A cădea (sau a pica) la așternut = (la ghicitul în cărți) a prevesti venirea cuiva (străin) în casă. ♦ (Concr.) Culcuș (pentru animale). V. așterne.
, așternuturi, s.n. Faptul de a (se) așterne; (concr.) totalitatea obiectelor cu care se pregătește patul (sau locul) pentru dormit; rufărie de pat; pat astfel pregătit. ♢ Expr. A cădea (sau a pica) la așternut = (la ghicitul în cărți) a prevesti venirea cuiva (străin) în casă. ♦ (Concr.) Culcuș (pentru animale). V. așterne.
s. n., pl. așternúturi
s. n., pl. așternúturi
n. 1) v. A AȘTERNE și A SE AȘTERNE. 2) Totalitate de obiecte (pernă, plapumă, cearșaf etc.) cu care se pregătește patul (locul) pentru culcare. 3) Pat pregătit pentru culcare. 4) Culcuș din paie, gunoaie etc. pentru animale. /v. a așterne