, atelaje, s.n. Ansamblu format din animalele de tracțiune și harnașamentul acestor animale; (impr.) animalele împreună cu vehiculul pe care îl trag (sau numai vehiculul). – Din fr. attelage.
n. 1) Animalele de tracțiune împreună cu harnașamentul necesar. 2) Echipament de legătură între două vehicule. /<fr. attélage
s.n. – Ansamblu format din animale de tracțiune. – Var. (înv.) atelagiu. Fr. attelage.
s.n. 1. Pereche de animale de tracțiune înhămate cu harnașamentul necesar. ♦ Fel de a înhăma animalele de tracțiune. 2. Echipamentul de legătură dintre două vehicule. [< fr. attelage].
s. n. 1. animalele de tracțiune înhămate la un vehicul și harnașamentul necesar. 2. harnașament pentru caii unui atelaj (1). 3. echipament de legătură dintre două vehicule. 4. figură de stil, prin coordonarea unui termen concret cu unul abstract. (< fr. attelage)