ATLANTIC, Oceanul ~
,
ocean situat între Europa,
Africa și
cele două Americi, care
comunică cu Oc.
Înghețat prin Str. Davis și Danemarcii,
iar în S cu
Antarctida; 106,6
mil.
km2 (91,6
mii km2 fără mările mărginașe).
Ad. medie: 3.600 m;
ad.
max.: 8.742 m (în
fosa Puerto Rico). Are un
volum de 329,7
mil.
km3 de
apă. Salinitate: 34-37,3 ‰.
Temperatura apei variază de la c. 28ºC la
Ecuator,
pînă la 6ºC la 60
º lat. N și -1ºC la 60
º lat. S.
Forma lui se
aseamănă cu un
mare „S”,
țărmurile de E și V
fiind aproape paralele.
Numeroase ins. și
arh. (supr.
totală 1,07
mil.
km2) unele de
origine vulcanică (
Ascensión, Sf.
Elena,
Azore, Canare etc.).
Dintre curenții oceanici care
îl străbat cei mai
importanți sînt: Golfstromul, Benguelei, Groelandei și Braziliei.
Numeroase mări mărginașe (
Baltică,
Nordului, Mediterană,
Caraibilor etc.) și
golfuri largi (Guineii, Biscaya
ș.a.).
Șelful oceanic ocupă 10,3 la
sută din supr. sa.
Străbătut de
importante căi de
navigație (2/3 din
transporturile maritime comerciale ale lumii).
Bogate zone de
pescuit (c 35 la
sută din
cantitatea de
pește pescuit pe
glob). –
Bătălia din ~,
ansamblul operațiilor militare întreprinse în
Oceanul A. (1941-1944) în
timpul celui de-al
doilea război mondial, în
cadrul căruia rolul principal a
revenit războiului submarin. –
Charta Atlanticului, declarație semnată la 14 aug. 1941 de
către președintele S.U.A., F.D. Roosevelt, și
prim-min.
britanic, W. Churchill,
referitoare la
scopurile războiului și
organizarea postbelică a
lumii. A
contribuit la
închegarea coaliției antihitleriste. –
Zidul A. =
ansamblu de
fortificații construit de
germani de-a
lungul coastelor atlantice
europene după înfrîngerea
Franței (iun. 1940)
pentru a se
apăra în
vederea unei
eventuale debarcări a
Aliaților.