definiția atonii definiție dex

, atoni, -e, adj. 1. (Despre țesuturi) Care suferă de atonie; atonic. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu este accentuat. – Din fr. atone.

adj. 1. v. atonic. 2. (FON.) neaccentuat. (Vocală, silabă ~.)

≠ tonic

adj. m., pl. atóni; f. sg. atónă, pl. atóne

1) (despre vocale, silabe) Care nu este accentuat. 2) med. (despre țesuturi) Care suferă de atonie. /<fr. atone

adj. 1. (Despre țesuturi) Atins de atonie; lipsit de vitalitate, de vigoare. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Lipsit de accent; neintonat. [< fr. atone, cf. gr. a – fără, tonos – ton, arc].

adj. 1. (despre țesuturi) atins de atonie; lipsit de vitalitate; atonic. 2. (despre vocale, silabe) fără accent, surd. (< fr. atone)

s.f. Reducere a elasticității unui țesut, în special a mușchilor. ♦ Stare fizică ce se manifestă prin lipsă de putere. – Din fr. atonie.

s. f., art. atonía, g.-d. art. atoníei

f. Stare patologică care constă în slăbirea elasticității țesuturilor; lipsă de putere; slăbiciune fizică. ~ a mușchilor. /<fr. atonie

s.f. Slăbire a elasticității țesuturilor; lipsă de putere, de vitalitate; moliciune. [Gen. -iei. / < fr. atonie, cf. gr. atonie – moleșeală].

s. f. 1. diminuare a elasticității țesuturilor; lipsă de vitalitate. 2. (fig.) inerție morală sau intelectuală. (< fr. atonie, gr. atonia)