, audiez, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A asculta un martor în vederea rezolvării unui proces. 2. A asculta un șir de lecții, de prelegeri, de înregistrări muzicale etc. [Pr: a-u-di-a] – Din audiență, auditor, audiție etc.
vb. (sil. a-u-di-a), ind. prez. 1 sg. audiéz, 3 sg. și pl. audiáză, 1 pl. audiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. audiéze; ger. audiínd (sil. -di-ind)
tranz. 1) jur. (martori) A asculta în vederea soluționării unui proces. 2) (cursuri, prelegeri, înregistrări muzicale) A urmări cu atenție. [Sil. a-u-dia] /Din audiență
vb. I. tr. 1. A asculta depoziția unui martor, a supune unui interogatoriu. 2. A asculta un curs, o conferință, un șir de prelegeri etc. ♦ A asculta muzică (de obicei înregistrată pe discuri, pe bandă de magnetofon etc.). [Pron. a-u-di-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < audiență, auditor, după lat. audire].