, audiții, s.f. 1. Faptul de a audia muzică; manifestare muzicală de amploare mai redusă decât concertul. ♢ Loc. adj. și adv. În primă audiție = (care se execută) pentru prima dată în fața publicului. 2. Identificare a sunetelor prin simțul auditiv. 3. (Rad.) Recepționare de semnale audio. [Pr: a-u-] – Din fr. audition, lat. auditio, -onis.
s. f. (sil. a-u-,-ți-e), art. audíția (sil. -ți-a), g.-d. art. audíției; pl. audíții, art. audíțiile (sil. -ți-i-)
f. Ascultare a unei bucăți muzicale. ♢ Primă ~ prezentare a unei bucăți muzicale pentru prima dată în public. [G.-D. audiției; Sil. a-u-di-ți-e] /<lat. auditio, ~onis, fr. audition
s.f. Faptul de a audia (2) ; (spec.) audiere de muzică cu un auditoriu restrâns. ♢ A executa (o bucată muzicală) în primă audiție = a cânta (o bucată) pentru prima dată în fața publicului. [Gen. -iei, var. audițiune s.f. / cf. fr. audition, lat. auditio].