pers. 3 auiéște, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung, a hăuli. [Var.: hăuí vb. IV] – Formație onomatopeică.
pers. 3 auiéște, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung, a hăuli. [Var.: hăuí vb. IV] – Formație onomatopeică.
(sil. a-u-)/hăui (sil. hă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. auiésc/hăuiésc, imperf. 3 sg. auiá/hăuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. auiáscă/hăuiáscă
(sil. a-u-)/hăui (sil. hă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. auiésc/hăuiésc, imperf. 3 sg. auiá/hăuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. auiáscă/hăuiáscă
vb. – A răsuna, a hăuli. Creație imitativă, ca hui, vui și hăuli, care exprimă toate același efect de rezonanță. – Der. auială, s.f. (bubuit, zgomot); auit, s.n. (zgomot mare); auitor, adj. (răsunător).
vb. – A răsuna, a hăuli. Creație imitativă, ca hui, vui și hăuli, care exprimă toate același efect de rezonanță. – Der. auială, s.f. (bubuit, zgomot); auit, s.n. (zgomot mare); auitor, adj. (răsunător).