, aureolați, -te, adj. 1. Înconjurat cu o aureolă. 2. Plin de glorie, de faimă. [Pr.: a-u-re-o-] – V. aureolă. Cf. fr. auréolé.
1) Care este înconjurat cu o aureolă. 2) fig. Care a devenit celebru. ~ de glorie. [Sil. a-u-re-o-] /<fr. auréolé
adj. Cu aureolă, înconjurat de o aureolă. [Pron. a-u-re-o-. / cf. fr. auréolé].