, aurei, -ele, adj. (Rar) Auriu. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -el.
adj. v. auriu.
adj. m. (sil. a-u-), pl. auréi; f. sg. aurícă, pl. auréle
s.n. (pop.) 1. aur (în poezia populară) 2. varietate de strugure alb-gălbui cu boabe mărunte
adj. m., pl. aúrici; f. sg. aúrică, pl. aúrice
adj. (Despre vele) În formă de trapez. [Pron. a-u-. / cf. fr. aurique, it. aurica].
adj. (despre vele) în formă de trapez, în axa navei. (< fr. aurique, it. aurica)
[oríc], Georges (1899-1983), compozitor francez. Elev al lui V. d’Indy. Membru al Grupului celor șase. Balete, muzică de scenă, muzică de film (pentru „Moulin Rouge”, „Legenda îndrăgostiților”, „Notre-Dame”).
s. v. răcovină, scânteioară, scânteiuță.