adj. m., pl. auriculáți; f. sg. auriculátă, pl. auriculáte
adj. În formă de auricul, de urechiușă. [Pron. a-u-. / cf. fr. auriculé, lat. auriculatus].
adj. prevăzut cu auricule, cu urechiușe. (< fr. auriculé, lat. auriculatus)