definiția aurire definiție dex

, auriri, s.f. Acțiunea de a auri (1). [Pr.: a-u-] – V. auri.

s. aurit, (pop.) aureală, spoire, spoit. (~ unui obiect metalic.)

s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. aurírii; pl. auríri

, auresc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur (1), a polei sau a sufla cu aur. ♦ Fig. A da o strălucire ca de aur (1), a face să pară de aur. 2. Refl. (În basme) A se preface în aur (1). [Pr.: a-u-] – Din aur.

vb. (înv. și pop.) a spoi, (pop.) a înauri, a întrauri. (~ un vas metalic.)

vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aurésc, imperf. 3 sg. aureá; conj. prez. 3 sg. și pl. aureáscă

tranz. 1) (obiecte) A acoperi cu un strat subțire de aur. 2) fig. A face să strălucească ca aurul; a face să pară de aur. /Din aur

intranz. (în basme) A deveni de aur. /Din aur

Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la ) aur”, „de aur”, „ca aurul”. [Pron. a-u-. / < fr., it. auri-, cf. lat. aurum – aur].

elem. „ureche”. (< fr. auri-, cf. lat. auris)

elem. „aur”. (< fr. auri-, auro-, cf. lat. aurum)