, auscultații, s.f. Faptul de a ausculta; auscultare. [Pr.: a-us-] – Din fr. auscultation.
s. (MED.) auscultare. (~ zgomotelor plămânilor.)
s. f. (sil. aus-, -ți-e), art. auscultáția (sil. -ți-a), g.-d. art. auscultáției; pl. auscultáții, art. auscultáțiile (sil. -ți-i-)
s.f. Examen al organelor interne făcut prin ascultare cu urechea sau cu stetoscopul. [Pron. a-us-, gen. -iei, var. auscultațiune s.f. / cf. fr. auscultation, lat. auscultatio].
s. f. auscultare. (< fr. auscultation, lat. auscultatio)