, autobuze, s.n. Automobil cu caroseria închisă sau parțial decapotabilă, folosit la transportul în comun al unui număr mare de persoane. [Pr.: a-u- – Var.: autobús s.n.] – Din fr. autobus.
s. n. (sil. a-u-), pl. autobúze
n. Autovehicul cu caroseria închisă, folosit pentru transportul în comun al pasagerilor. /<germ. Autobus, fr. autobus
s.n. Autovehicul închis, folosit pentru transportul în comun al pasagerilor. [Cf. germ. Autobus, fr. autobus < auto(mobile-omni)bus].
s. n. autovehicul închis care asigură transportul în comun. (< fr. autobus, germ. Autobus)