, autocefali, -e, adj. Care se bucură de autocefalie. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocéphale.
adj. m. (sil. a-u-), pl. autocefáli; f. sg. autocefálă, pl. autocefále
(despre biserica ortodoxă) Care ține de autocefalie; propriu autocefaliei. /<fr. autocéphale
adj. (Despre biserica ortodoxă) Care se conduce singur; independent, neatârnat. [< fr. autocéfale, cf. gr. autos – însuși, kephale – cap].
adj. care se bucură de autocefalie. (< fr. autocéphale)