s.f. Conducere de sine stătătoare a unei biserici ortodoxe naționale. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocéphalie.
s. (BIS.) independență, neatârnare. (~ bisericii ortododoxe române față de celelalte biserici creștine.)
s. f. (sil. a-u-); art. autocefalía, g.-d. autocefalíi, art. autocefalíei
s.f. Independență, neatârnare a unei biserici ortodoxe naționale. [< fr. autocéphalie, cf. gr. autokephalia].
s. f. independență a unei biserici ortodoxe naționale. (< fr. autocéphalie)