, autoconsérv, vb. I. Refl. A-și menține, a-și apăra propria viață. [Pr.: a-u-] – Auto1- + conserva.
vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. autoconsérv, 3 sg. și pl. autoconsérvă, 1 pl. autoconservăm
vb. I. refl. A-și menține, a-și conserva propria ființă. [< auto1- + conserva].
vb. refl. a-și conserva propria ființă. (< auto1- + conserva)