adj., s.f. (Plantă) care împrăștie semințele prin deschiderea bruscă a fructelor. [Cf. fr. autochore, it. autocoro].
s.f. (Bot.) Împrăștiere a semințelor fără ajutorul agenților externi. [Cf. it. autocoria < gr. chorein – a azvârli].
s. f. răspândire a semințelor prin mijloace proprii ale plantei. (< fr. autochorie)