, autodistrúg, vb. III. Refl. A se distruge prin hotărâre proprie sau de la sine.[Pr.: a-u-] – Auto1- + distruge.
vb. (sil. a-u-) → distruge
vb. III. refl. A se distruge singur. [< auto1- + distruge, după fr. s'autodétruire].
vb. refl. a se distruge singur sau de la sine. (după fr. sáutodétruire)