, autoelogieri, s.f. Acțiunea de a se autoelogia. [Pr.: a-u-to-] – V. autoelogia.
, autoelogiez, vb. I. Refl. A-și aduce singur elogii. [Pr.: a-u-to-e-] – Auto1- + elogia.
vb. (sil. a-u-to-e-) → elogia
vb. I. refl. A aduce elogii propriei persoane. [Et. incertă].