, autofecundări, s.f. (La unele plante și specii inferioare de animale) Fecundare rezultată în urma unirii a două elemente sexuale provenite de la unul și același individ. [Pr.: a-u-] – Auto1- + fecundare (după fr. autofécondation).
s. (BIOL.) autofecundație, autogamie. (~ este frecventă la plante.)
f. Fecundare prin sine însăși care are loc la unele viețuitoare inferioare. /auto- + fecundare
s.f. Acțiunea de fecundare prin sine însuși, care are loc la unele viețuitoare inferioare. [Cf. fr. autofécondation].