, autogire, s.n. Aeronavă prevăzuită cu o elice de propulsie antrenată de un motor și cu elice de suspensie care se învârtește în jurul unui ax vertical prin forța realizată de deplasarea aeronavei. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogire.
n. Aeronavă cu elice de susținere care se rotește în jurul unui ax vertical și permite aterizarea și decolarea în plan vertical. /<fr. autogire
s.n. Aeronavă înzestrată cu o elice care se rotește în jurul unui ax vertical, permițând decolarea și aterizarea în plan vertical. [< fr. autogire].