, autoinstruiesc, vb. IV. Refl. A se instrui ca autodidact. [Pr.: a-u-] – Auto1- + instrui.
vb. (sil. a-u-to-in-) → instrui
vb. IV. refl. A se instrui singur. [< auto1- + instrui].
vb. refl. a se instrui singur. (< auto1- + instrui)