s.f. Atitudine pasivă în urma unor succese (reale sau aparente). [Pr: a-u-] – Auto1- + liniștire.
s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoliniștírii; pl. autoliniștíri
s.f. Acțiunea de a se autoliniști. [< autoliniști].