s.n. (Mat.) Izomorfism care rezultă din aplicarea unei mulțimi asupra ei însăși; endomorfism bijectiv, homomorfism. [< fr. automorphisme, cf. gr. autos – însuși, morphe – formă].
s. n. 1. homomorfism. 2. tendință de a judeca pe alții prin prisma propriei persoane. (< fr. automorphisme)