, autonomi, -e, adj. Care se bucură de autonomie. ♦ Care este liber, care nu depinde de nimeni. [Pr: a-u-] – Din fr. autonome, lat. autonomus.
adj. liber, (înv. și pop.) slobod, (înv.) volnic. (Teritoriu ~ din punct de vedere administrativ.)
Care ține de autonomie; propriu autonomiei. Regiune ~ă. /<fr. autonome, lat. autonomus
adj. Care se bucură de autonomie, este condus, administrat prin autonomie. [Pron. a-u-, pl. -mi, -me. / cf. fr. autonome, it. autonomo].
adj. care se bucură de autonomie; independent. (< fr. autonome, gr. autonomos)