adj. (arhit.; despre bolți) a cărei stabilitate este asigurată doar prin rigiditatea formei. (< fr. autoportant)
, autoportanți, -te, adj. (Tehn.) Capabil să preia singur anumite sarcini, fără elemente structurale ajutătoare. – Din fr. autoportant.
, autoportanțe, s.f. (Tehn.) Capacitatea unui sistem sau element de a prelua singur anumite sarcini, fără elemente structurale ajutătoare. – Din fr. autoportance.