, autorizați, -te, adj. Împuternicit cu autoritate (publică); împuternicit să facă, să spună etc. ceva. ♦ Făcut de o persoană care are autorizație. [Pr.: a-u-] – V. autoriza.
adj. 1. (înv.) privilegiat. (Firmă ~.) 2. calificat, competent, îndreptățit, priceput, (franțuzism înv.) ponderos. (O opinie ~.)